Despre noi

Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” a fost fondat, la 1 aprilie 1937, ca Institut pentru Studiul Istoriei Universale, fiind ultima în ordine cronologică dintre instituţiile de cercetare înfiinţate de marele istoric. Sediul actual, construit după planurile arhitectului Petre Antonescu, cu fresce de Olga Greceanu, a fost inaugurat la 16 decembrie 1939. Institutul a fost condus de Nicolae Iorga până în noiembrie 1940, când a fost asasinat de o echipă de legionari. Conducerea institutului a fost preluată, pentru o scurtă perioadă, de istoricul Gh. Brătianu, care, după instaurarea regimului comunist, a fost arestat, în 1950, și întemnițat la închisoarea Sighet, unde a și murit trei ani mai târziu. Institutul a fost reorganizat, în 1948, fiind denumit Institutul de Istorie a RPR, titulatură pe care a păstrat-o până în noiembrie 1965, când i-a fost atribuit numele întemeietorului, Nicolae Iorga. 

Liberalizarea culturală de la mijlocul anilor ‘60 și renunțarea la universalitatea modelului sovietic, precum și politicile oficiale de rescriere a istoriei naționale, au permis recuperarea unui corp important de profesioniști, unii dintre ei trecuți prin închisorile comuniste, care a transformat institutul într-unul dintre cele mai importante centre de cercetare istorică din România acelor ani. Menționăm, spre exemplu, numele Mariei Holban de care se leagă editarea celor două mari colecții de documente de importanță națională Documente Romaniae Historica, B, Țara Românească şi Călători străini despre Ţările Române. Editarea acestor colecții de documente continuă și în prezent. Printre numele de referință pentru istoriografia națională care au activat în cadrul institutului îi amintim pe acad. Andrei Oțetea, director al institutului între 1947-1948 și 1956-1970, acad. Ștefan Ștefănescu, director al institutului între 1970-1990, acad. Cornelia Bodea, acad. Dan Berindei, acad. Șerban Papacostea, director între 1990-2001, acad. Florin Constantiniu, Paul Cernovodeanu, Ștefan Andreescu, Violeta Barbu, Ileana Căzan ș.a.

La începutul anilor ’70, odată cu înființarea Academiei de Studii Social Politice (ASSP) și pe fondul ideologizării excesive, a intervenit o nouă reorganizare administrativă. Institutul, laolaltă cu celelalte institute de cercetare, au fost scoase de sub autoritatea Academiei Române, fiind transferate sub autoritatea Universității din București și a ASSP. După prăbușirea regimului comunist, Institutul de Istorie „N. Iorga” a revenit în subordinea Academiei Române, continuându-și misiunea pentru care a fost înființat. 

În cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” există patru programe de cercetare care continuă şi îmbogăţesc viziunea fondatoare a lui Nicolae Iorga: aceea de a aşeza istoria românească în contextul regional şi continental, precum şi de a constitui un spațiu de sociabilitate științifică, prin organizarea de evenimente științifice cu o tematică cât mai diversă.

Cele patru programe de cercetare sunt: Programul I „Surse, instrumente de lucru și istorie socială”; Programul II „Europa centrală, Țările Române și spațiul pontic în Evul Mediu”; Programul III „Europa și românii în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea”; Programul IV „România și Europa în secolul XX”.

Informaţii publice

Transparenţa veniturilor salariale la data de 31.03.2024

Transparenţa veniturilor salariale la data de 30.09.2023

Transparenţa veniturilor salariale la data de 31.03.2023

Transparenţa veniturilor salariale la data de 30.09.2022

Transparenţa veniturilor salariale la data de 31.03.2022

Strategia Egalităţii de Gen şi Planul Egalităţii de Gen 2022-2025