2024
Institutul de Istorie „N. Iorga” al Academiei Române vă invită luni, 25 noiembrie 2024, orele 12.30, la conferinţa plenară Pretendenţa la tronul Ţării Româneşti (1418-1632), susţinută de dr. Marian Coman.
Succesiunea la tronul Ţării Româneşti medievale a fost, aproape întotdeauna, rezultatul unei confruntări militare sângeroase. De la moartea lui Mircea cel Bătrân (1418) până la urcarea pe tron a lui Matei Basarab (1632) au avut loc mai bine de 70 de lupte pentru tron. Instabilitatea cronică a puterii domneşti a fost adeseori explicată de istorici drept o consecinţă a absenţei reglementării juridice a succesiunii. Istoriografia a trasat, totodată, o linie clară de demarcaţie între domni, înţeleşi drept monarhi legitimi şi pretendenţi, văzuţi mai degrabă ca aventurieri.
Comunicarea noastră propune o nouă abordare, mutând accentul de pe distincţia domn/pretendent asupra fenomenului pretendenţei. Toţi cei care au revendicat, cu sau fără succes, tronul Ţării Româneşti au trebuit să-şi justifice, în faţa unor audienţe diverse, acţiunea. Cum au făcut-o şi, mai ales, de ce unii au avut succes, în timp ce alţii au eşuat?
Conferința plenară a lunii februarie la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” va fi susținută de colegul Bogdan Popa.
Primele luni ale anului 1919 au fost extrem de dificile pentru România, Unitatea naţională era apărată pe trei fronturi diferite, traiul decent al populaţiei greu de asigurat, iar la Conferinţa Păcii de la Paris dificultăţile diplomatice din ce în ce mai numeroase. În ciuda acestor probleme, armata a găsit timpul şi modalitatea de a trimite la Paris, la Jocurile Interaliate (competiţie sportivă organizată în paralel cu Conferinţa Păcii de către American Expeditionary Force şi YMCA), un detaşament numeros, format din foşti combatanţi din Primul Război Mondial. Comunicarea mea reface biografia colectivă a acestui Detaşament Militar Sportiv, în rândurile căruia se regăseau atât membri ai mişcării sportive incipiente de dinainte de 1916, cât şi militari aleşi pentru calităţi atletice demonstrate în timpul războiului. Schiţez, în acest mod, o istorie a fracturilor din societatea românească la sfârşit şi început de epocă.
Conferința plenară a lunii februarie la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” va fi susținută de colegul Bogdan Mateescu.
Institutul de Istorie „N. Iorga” vă invită luni, 15 aprilie a.c., orele 12.30, la audierea conferinţei plenare susţinută de dr. Michal Wasiucionek.
Relaţiile politice polono-moldoveneşti de-a lungul secolului al XVII-lea s-au definit printr-o oscilaţie constantă de la prietenie strânsă la ostilitate deschisă. Mai mulţi factori au alimentat această instabilitate, precum influenţa otomană asupra relaţiilor diplomatice sau pretenţiile istorice de suzeranitate asupra Moldovei, pe care Coroana poloneză le-a menţinut şi în secolul al XVII-lea. Tendinţa dominantă în istoriografie a fost de a interpreta conflictele ca o tensiune între mândria personală a trimişilor voievozilor, pe de o parte, şi statutul juridic al relaţiilor polono-moldoveneşti în perioada respectivă. La baza acestei perspective s-a aflat noţiunea de ceremonial bazată pe un fundament de proiect stabilit, împărtăşit atât de diplomaţii polono-lituanieni, cât şi de gazdele lor moldoveneşti. Explorând modurile în care diplomaţii şi-au format opinia despre cum ar trebui să arate o recepţie adecvată şi cum a fost negociată ulterior cu curtea moldovenească, prezentarea noastră avansează o încadrare alternativă a conflictelor ceremoniale de la Iaşi de-a lungul secolului al XVII-lea.
Conferința plenară a lunii februarie la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” va fi susținută de colega Mioara Anton, director al institutului.
Nostalgia comunistă a devenit un loc comun pentru cei care nu se mai regăsesc în societatea prezentului. Atunci când rememorează existența din timpul regimului comunist nostalgicii evocă numai experiențele pozitive și minimalizează în mod voit consecințele răului totalitar. Sunt trecute sub tăcere suferințele victimelor, tratamentele psihiatrice, politicile pronataliste și "ocrotirea" copiilor instituționalizați, intruziunea statului în viața privată, supravegherea permanentă și frica indusă de Securitate raționalizarile, frigul din apartamente și umilința cotidiană a cozilor.
Conferința plenară a lunii februarie la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” va fi susținută de colega Lidia Cotovanu.
Înființarea Oficiului de depozite private la Zecca Veneţiei a dat naştere unei noi practici de economisire în rândul negustorimii greceşti care făcea afaceri în oraşul Dogilor. Oficiul a cunoscut un succes rapid și a fost folosit și de către alte personaje influente ale vremii care dispuneau de lichidităţi. Unii puneau bani deoparte pentru zile negre, alţii pentru a-şi pune la adăpost moştenitorii sau pentru a preveni insolvabilitatea în caz de datorii, în timp ce clienţii de rang înalt, precum patriarhii greci, boierii şi domnitorii valahi, au găsit în această practică un nou instrument de finanţare a operelor lor filantropice. Fondurile de documente ale Zeccăi, astăzi păstrate la Arhivele de Stat din Veneţia, și pe care le vom prezenta în conferința noastră, ne deschid poarta către istorii instituționale și personale prea puțin cunoscute.
Programul III (Europa și românii în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX-lea) din cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” vă invită luni, 22 ianuarie 2024, ora 13:00 la conferința plenară, susținută de domnul Alexandru Mamina cu titlul: „Legitate și acțiune subiectivă”. Conferința tratează modul în care a fost concepută legitatea socială începând din secolul al XVIII-lea, prin analogie cu legile naturale. În context, abordează raportul dintre necesitatea obiectivă și acțiunea subiectivă, observând rolul individului în transformările istorice.