Bogdan Mateescu, cercetător științific
M-am angajat în istorie demografică pentru că acest domeniu poate să ofere dimensiune unor probleme de istorie socială. M-am concentrat pe formarea gospodăriei şi pe relaţii de rudenie şi economice ale celor ce formau acelaşi grup de locuire. Rezultate parţiale ale acestei direcţii au fost publicate în studii legate de spaţiul urban (cel mai recent: Compoziţia familiei şi a menajului în târgurile din Prahova şi Săcuieni în recensământul general din 1838, în Laurenţiu Rădvan (coord.),Oraşe vechi, oraşe noi în spaţiul românesc: societate, economie şi civilizaţie urbană în prag de modernitate (sec. XVI-jumătatea sec. XIX), Editura Universităţii „Al. I. Cuza", Iaşi 2014, pp. 249-282). Teza de doctorat (susţinută în februarie 2017) acoperă şi spaţiul rural. Critica surselor pe care am întreprins-o cu aceste ocazii m-au condus spre studiul relaţiei dintre Stat şi indivizi. Înainte de a fi surse de istorie demografică, recensămintele au constituit instrumente de lucru administrative şi pot fi mai bine înţelese printr-o bună cunoaştere a administraţiei publice şi a procesului de reformă din epocă (Recensământul şi administraţia publică în Ţara Românească. Studiu de caz şi documente de arhivă despre recensământul general al Ţării Româneşti iniţiat în 1837, Academia Română — Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2015, 285 p.). În toate direcţiile de cercetare am fost confruntat cu un material de lucru imens, variat şi detaliat, inclusiv la nivelul vieţii intime a oamenilor sau al funcţionării instituţiilor; material pentru care am încercat să creez instrumente de lucru specifice: repertorizare de unităţi arhivistice pe anumite probleme, organigrame de instituţii, eşantionare de populaţie din liste nominale, geocodarea graniţelor administrative, seturi de date pe probleme sociale şi economice. Cele multe instrumente de lucru create au rămas nepublicate, altele doar parţial publicate în volumele de documente pe care le-am editat. Robia: deşi am încercat să o abordez prin demersuri de istorie socială (privind mai ales căsătoria şi familia), am găsit că sunt încă multe de înţeles în ceea ce priveşte aspectul normativ, respectiv asupra felului în care condiţia socială de rob interacţiona cu statutul de supus al Stăpânirii, şi cum cercetarea ambelor aspecte e îngreunată de defectele unui sistem legal şi administrativ în curs de modernizare. Primele rezultate în această privinţă le-am expus într-un studiul de caz legat de problema dezrobirii robilor domneşti în Ţara Românească (The Abolition of State Slavery in Wallachia: unknown laws and misinterpreted events, în Analele Universităţii Bucureşti — Istorie, LXIII (2014), p. 3-26).